În groapa cu lei a fost aruncat Daniel,
Și gura leilor s-a-nchis în noaptea neagră,
În zorii zilei el era viu, plim de zel
Că Domnul Dumnezeu pe ai Săi îi apără!
El veghează peste toți cu-ndurare, milă;
Ca prin ochi de sită suntem cernuți și noi,
Curățați ca auru-n foc, fără neghină
Crescând lujeri curați de Lumină din Altoi!
Și chiar de-ar cădea o mie în partea ta dreaptă,
Și-n partea cealaltă a ta alte zece mii,
Cu nici-un chip Dumnezeul tău nu te lasă,
Că ești țesut în palma Sa pentru veșnicii!
Ca pe Daniel te va păzi neâncetat,
Își va întinde aripele peste tine,
Ești ocrotit de Dumnezeul adevărat,
În veci de veci fii slăbit, preamărit Stăpâne!

Amin!